Eugenio Montale
DANSATOAREA OBOSITĂ
dedicată Carlei Fracci (20.08.1936-27.05.2021)
Revine să-nflorească trandafirul
ce totuși dinainte ar pătimi..
Dinainte? Înseamnă mai înainte, acum o clipă.
Și când oare se poate spune de anotimpuri
că se întrupează unul în altul, amorfe?
Însă se vorbește de reînflorirea
unei convalescente, a unui obraz
mai puțin palid ce n-a mucegăit
adjectivul, al celei mai vii aprinderi
a ochiului, ba chiar a privirii.
Aceasta e doar singura floare ce rămâne
cu oarecare faimă din al tău Lăsnicior.
Ție îndeajuns îți sunt picioarele pe cântar
spre a măsura puținele miligrame
pe care deja moartele rotiri de anotimpuri
n-au știut să-ți sustragă. Apoi vei putea
repune aripile nu atât nourașul
ceresc ci cel pământean și nu-i limpede
de cerul ia seama de asta. De ajuns ca unul
să se uimească cum floarea se reîntrupează
miraculos. Nu se-ntâmplă în fiece zi
în aceste candide défilés ale morții.
