Cesare Pavese
”Un sat înseamnă a nu fi singuri, a ști că în oameni, în plante, în pământ există ceva al tău, că și atunci când nu ești acolo e pregătit să te aștepte”
Cântec
Cețurile sunt legate de pământ și de vânt.
Atât cât vor fi cețuri peste Torino
viața va fi frumoasă. Ridic capul
și un mare joc se-ncinge acolo sus sub soare.
Grămezi albe prea tari și vântul bântuie aici
deplin albastru – uneori le împrăștie
și le face mari vele inundate de lumină.
Pe acoperișuri, cu miile albele cețuri
acoperă totul, mulțimea, pietrele și tunetul.
De multe ori spălându-mă am văzut cețurile
licărind în apa limpede într-un lighean.
Și arborii leagă cerul de pământ.
Orașele nețărmurite seamănă a păduri
unde cerul apare sus sus, printre străzi.
Asemeni arborilor vii pe Pad, în izvoare
așa trăiesc grămezile de case în soare.
Și arborii suferă și mor sub cețuri
omul sângerează și moare, – dar cântă bucuria
între pământ și cer, marea minune
de oraș și de păduri. Voi avea timp mâine
să mă retrag și să strâng din dinți. Acum viața
întreagă sunt cețurile și plantele și străzile, pierdute în cer.
Din „Poesie del disamore e altre poesie disperse”
