Gabriella Musetti
Dalla raccolta Un buon uso della vita, Samuele Editore, 2021, Collana Scilla, 2021.
Chiara Zamboni
un buon uso della vita
e la nostra autobiografia / di tutti
– dice Maria Pia –
diventi un viaggio
meno accidentale
non raro non avaro
e strisci dentro
luoghi contenenti sale
Un bun uz al vieții
și autobiografia noastră / a tuturor
– spune Maria Pia –
să devină o călătorie
mai puțin întâmplătoare
nu rară nu avară
și să târască înăuntru
locuri recipiente sare
era morta con la luna storta
era morta sopra un cuscino estraneo
di un vicino fuori della sua casa
come faceva a spiegare
a chi gliel’avesse chiesto
che era uscita in giardino
solo a fumare una sigaretta
scavalcata la finestra s’era trovata
nella casa buia decisa
a seguire il suo destino?
murise cu luna potrivnică
murise pe o pernă străină
a unui vecin în afara casei sale
cum să mai explice
celui ce-ar fi întrebat-o
că ieșise în grădină
doar spre a fuma o țigară
larg deschisă fereastra s-a trezit
în casa întunecată decisă
să-și urmeze destinul?
lei vide cadere un suo occhio
nel piatto e lo raccolse
si disgregava pezzo
a pezzo ma non moriva
semplicemente non sapeva
come uscire dall’impasse
e fu mentre pensò che tutto finì
e a văzut căzând un ochi al său
în mâncare și l-a cules
se desfăcea bucată cu
bucată dar nu murea
pur și simplu nu știa
cum să iasă din impas
și atunci gândi că totul s-a sfârșit
Amelia Rosselli
le donne che non volano dal balcone
giù nella chiostrina
trovano dentro la forza
di aspettare
la cantilena delle voci matte
mezzo sentite
mezzo immaginate
nel vortice del vivere distratte
femeile nu zboară din balcon
jos în țarcul închis
găsesc în ele puterea
de a aștepta
refrenul glasurilor nebune
abia auzite
abia imaginate
în vârtejul trăirii retrase
Ingeborg Bachmann
le donne che non si bruciano di notte
negli androni scuri della casa
restano senza voce
quasi pietrificate
mentre dall’esterno la vita
le seduce
ma libero sì
della libertà che cambia il segno
e nella curvatura del reale
i corpi di esperienza
raccontano la verità
ciascuno
della propria vita
femeile ce nu se încălzesc noaptea
în ungherele întunecate ale casei
rămân fără glas
aproape pietrificate
cât timp din afară viața
le seduce
însă da mă eliberez
de libertatea ce schimbă semnul
și căutătura realului
trupurile de experiență
povestesc adevărul
fiecare
al propriei vieți
