Chiunque ragiona in modo così ripugnante da credere che il posto dove è nato sia il più delizioso che esiste sotto il sole, costui stima anche la sua lingua materna al di sopra di tutte le altre […] Ma io che ho il mondo per patria […] benché ami Firenze a tal punto da patire ingiustamente l’esilio […] a leggere e rileggere i volumi dei poeti e degli altri scrittori che descrivono il mondo nell’insieme e nelle sue parti […] ho tratto questa convinzione: che esistono molte regioni e città più nobili e più deliziose della Toscana e di Firenze, di cui sono nativo e cittadino, e che ci sono molti popoli e genti che hanno una lingua più piacevole e più utile di quella degli italiani.
Dante Alighieri, De vulgari eloquentia, 6, 2
Oricine socotește într-un mod atât de respingător să creadă că locul unde s-a născut ar fi cel mai încântător care există sub soare, acesta prețuiește și limba sa maternă deasupra tuturor celorlalte (…) Eu însă care am lumea drept patrie (…) deși iubesc Florența într-atât încât să suport nedrept exilul (…) să citesc și să recitesc volumele poeților și ale altor scriitori care descriu lumea în ansamblul și în părțile sale (…) am tras această convingere: că există multe regiuni și orașe mai nobile și mai încântătoare decât Toscana și Florența, cărora le sunt nativ și cetățean și că există multe popoare și națiuni ce au o limbă mai plăcută și mai utilă decât cea a italienilor.
Dante Alighieri, De vulgari eloquentia, 6, 2
